REGELE LUMII DIN SHAMBALA

Regele Lumii

Într-un sens foarte strict, guvernatorul absolut al Shambalei, cunoscut sub numele de Rege al Lumii, este de asemenea şi guvernatorul absolut al planetei Pământ. Prin urmare, Regele Shambalei este Regele planetei noastre şi, de asemenea, Regele fiecăruia dintre noi.

Actualul Rege al Shambalei are, în plus faţă de funcţia sa fundamentală, un rol istoric cu totul special, deoarece în perioada domniei sale se va face trecerea de la Kali Yuga la Satya Yuga (epoca de maximă înflorire spirituală). Regele Shambalei este cel care susţine acest proces gradat de transformare, este cel care inspiră curentele spirituale autentice şi, datorită rolului special pe care poporul român îl va avea în viitorul apropiat relativ la trecerea umanităţii în Satya Yuga, cu siguranţă că el este unul dintre protectorii şi inspiratorii divini ai poporului român.

El va conduce forţele binelui în bătălia finală

O imagine tradiţională tibetană de factură profetică redă lupta finală dintre forţele binelui şi ale răului: călare, în fruntea armatei sale, Regele Shambalei spulberă forţele negative care au luat în stăpânire planeta noastră. Această bătălie decisivă între bine şi rău se va desfăşura, se spune, preponderent în planurile subtile, exact în  perioada pe care o trăim noi acum – sfârşitul lui Kali Yuga.

Saint-Yves d’Alveydre, în cartea sa postumă „Misiunea Indiei în Europa” îl numeşte pe Regele Shambalei „Suveran Pontif”, Brahatmah, traducând această denumire prin: „Cel care susţine sufletele spre a fi în comuniune cu Spiritul lui Dumnezeu Tatăl”. Iată un fragment din cartea lui Saint-Yves care îl descrie pe Regele Shambalei:

„Cu excepţia celor mai mari iniţiaţi, nimeni nu a văzut vreodată chipul Suveranului Pontif. Totuşi, cu ocazia anumitor ceremonii excepţionale, de exemplu la cea de la Jaganath, el a apărut în faţa tuturor celor prezenţi, înveşmântat într-un costum splendid, călare pe un elefant alb. Întreaga sa făptură, de la cap şi până la picioare, radia o lumină strălucitoare orbitoare, care îl înconjura cu scânteieri mirifice. Trăsăturile chipului său nu puteau fi percepute distinct, din cauza numeroaselor diamante care îi împodobeau tiara, reflectând lumina soarelui precum nişte focuri. Costumul ceremonial al lui Brahatmah este împodobit cu simbolurile fundamentale ale ştiinţei sacre care se află la baza organizării ierarhice a Shambalei. Astfel, diferitele sale veşminte sunt însemnate cu grupe de litere magice (mantre). Pe pieptul său strălucesc pietre preţioase simbolice, consacrate arhetipurilor celor douăsprezece semne zodiacale. Suveranul pontif poate realiza oricând, la voinţă, miracolul de a aprinde spontan flacăra sacră de pe altar, precum Aaron şi succesorii săi. Tiara sa alcătuită din şapte coroane suprapuse şi împodobită cu hieroglife sacre simbolizează cele şapte planuri ale manifestării, cele şapte niveluri pe care coboară sau ascensionează sufletele traversând Splendorile divine”.

Apariţii similare ale Regelui Shambalei sunt relatate şi de Ferdinand Ossendowsky în cartea sa „Animale, oameni şi zei”: „În timpul sărbătorilor solemne ce aveau drept cadru vechea formă de budism în Siam (Thailanda) şi India, Regele Lumii a apărut de cinci ori. El se afla într-un car magnific, tras de elefanţi albi, împodobiţi cu aur, cu pietre preţioase şi cu stofe deosebit de fine; purta o mantie albă şi pe cap avea o mitră (tiară) roşie de care atârnau râuri de diamante care-i ascundeau chipul. Binecuvânta poporul cu un măr de aur pe care se afla un miel. Orbii îşi recăpătau vederea, surzii auzeau, infirmii începeau să meargă, iar morţii se ridicau din mormânt. A mai fost văzut la sfârşitul secolului al XVIII-lea la Erdeni-Dzu, apoi a vizitat vechile mănăstiri din Sakkia (în Tibetul de Vest) şi Narabanchi Kure (în Mongolia). Buddha cel Viu (conducătorul Mongoliei) şi Tashi Lama au primit de la el un mesaj scris cu litere necunoscute pe tăbliţe de aur. Nimeni nu putea citi acele semne, însă Tashi Lama, intrând în templu, şi-a pus tăbliţa pe cap şi a început să se roage. Datorită rugăciunii sale, gândurile Regelui Lumii au pătruns în mintea lui şi, fără să fi citit inscripţiile enigmatice, el i-a înţeles şi i-a îndeplinit mesajul”.

Când Regele Lumii se roagă

“În tot timpul anului Regele Lumii călăuzeşte misiunile preoţilor din Shambala. Doar uneori, el merge la peştera templului în care se află corpul îmbălsămat al predecesorului său, într-un sicriu negru de piatră. Caverna este întunecată, dar când Regele Lumii pătrunde în ea, pereţii ei sunt luminaţi de raze şi din capacul sicriului răsar limbi de foc. Cel mai în vârstă dintre preoţi merge în faţa lui, cu capul şi chipul acoperite şi cu mâinile împreunate la piept. Acest preot poate comunica cu sufletele celor dispăruţi.

Regele Lumii rosteşte incantaţii o vreme, apoi se apropie de sicriu, întinzând mâinile deasupra lui. Flăcările îşi intensifică strălucirea; dârele misterioase de pe pereţi se sting şi reapar, încrucişându-se, figurând semnele misterioase ale alfabetului vatannan (alfabetul sacru al celor din Shambala, n.n.). Din sicriu încep să răsară raze translucide de lumină, care la început abia se văd, apoi devin tot mai intense. Acestea sunt gândurile predecesorului său.

Curând, Regele Lumii este învăluit într-o aură alcătuită din lumina aceasta, iar literele de foc se modifică compunând cuvinte care scriu fără încetare dorinţele şi ordinele lui Dumnezeu. În acel moment, Regele Lumii este în legătură cu gândurile tuturor celor care conduc destinele omenirii: regi, ţari, hani, războinici, mari preoţi, învăţaţi, oameni de seamă. El le cunoaşte astfel gândurile şi intenţiile. Când acestea sunt pe placul lui Dumnezeu, Regele Lumii le impulsionează cu ajutorul lui invizibil; dacă nu, el le face să eşueze. (...)

După convorbirea cu predecesorul său, Regele Lumii adună Marele Consiliu din Shambala, judecă faptele şi gândurile conducătorilor oamenirii, îi ajută sau îi doboară. (...)

Apoi, Regele Lumii intră în marele templu şi se roagă în singurătate. Focul apare pe altar, întinzându-se treptat şi la altarele din jur şi, prin flacăra incandescentă, apare chipul lui Dumnezeu. Plin de veneraţie, Regele Lumii Îi transmite hotărârile Consiliului şi primeşte în schimb ordinele cereşti. La ieşirea din templu, Regele Lumii este încoronat cu strălucirea divină."
Ferdinand Ossendowsky, fragment din “Animale, oameni şi zei”.

yogaesoteric

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=2406

Trei aspecte ale Shambalei

de Monica Dascălu

În tradiţia spirituală planetară, Shambala apare deopotrivă ca început şi sfârşit, ca sursă a înţelepciunii şi  orizont al speranţelor umanităţii. Toate culturile, toate legendele, toate marile mituri  converg şi revelează o viziune comună, conform căreia există un tărâm tainic, locuit de înţelepţi şi înzestrat cu o neasemuită frumuseţe şi bogăţie. Acesta este denumit în tradiţia indiană, tibetană şi mongolă Shambala.

Shambala este locul de unde au pornit toate învăţăturile înţelepciunii  şi de aceea este unanim considerată „centrul” spiritual al planetei Pământ. Deşi tradiţiile  menţionează şi alte nume pentru acest focar tainic al spiritualităţii umane, suntem îndreptăţiţi să considerăm că este vorba de acelaşi tărâm al spiritelor foarte elevate, căci „înţelepţii au o lume comună”. Centrul spiritual al planetei  veghează permanent, în taină, asupra noastră. În Shambala este păstrat nealterat tezaurul universal de spiritualitate.

 

În perioadele dificile ale istoriei, când  predomină pe planetă influenţa forţelor demoniace şi satanice -  necredinţa, dizarmonia, conflictele, viciile, violenţa, întunericul etc. - centrul spiritual al planetei este ocultat, ascuns. Însă înţelepţii din Shambala şi mai ales Regele Shambalei continuă să vegheze asupra oamenilor, să inspire căutarea sufletelor elevate, dornice de adevărata cunoaştere şi iubitoare de Dumnezeu. Tot Shambala este  cea care ne aduce  speranţa pentru un viitor spiritual al umanităţii; pentru că din Shambala - se spune - vor porni armatele Luminii în confruntarea finală dintre Bine şi Rău, prevestită şi de Apocalipsa Sfântului Ioan. Cel care este acum Regele Shambalei  va conduce lupta împotriva forţelor demoniace şi satanice pe care le va înfrânge. Astfel va reîncepe Vârsta de Aur a omenirii.

 

Prin urmare, regăsim în mitul Shambalei, analogic, cele trei aspecte ale trinităţii hinduse: Brahma, Vishnu şi Rudra Shiva, Divinul în aspectele sale de Creator, Menţinător şi Distrugător al Universului. Brahma este ipostaza lui Dumnezeu care dă naştere întregii manifestări, ca stăpân al Vieţii şi al forţei creatoare. Vishnu este aspectul divin care menţine viaţa şi, potrivit tradiţiei hinduse, se manifestă periodic pe Pământ, pentru a ajuta oamenii să depăşească momentele de răscruce sau pentru a revigora spiritualitatea şi credinţa în Dumnezeu. Al treilea aspect, Rudra Shiva este asociat ipostazei terifiante a Divinului, care distruge răul şi pune capăt unei anumite manifestări pentru a începe o nouă creaţie.

 

Shambala manifestă aceleaşi trei faţete. Prima faţetă reprezintă sursa, izvorul, originea creatoare a înţelepciunii. A doua -  tărâmul protector şi inspirator care menţine vie tradiţia spirituală. Iar a treia este faţeta către care se îndreaptă speranţele omenirii pentru renaşterea sa spirituală.

 

Prin forţa sa tainică provenită de la Dumnezeu, Shambala luptă cu succes împotriva răului care tinde să acapareze acum Pământul. Neîntâmplător, cel care este acum Regele Shambalei este numit Rudra Chakrin, Teribilul Purtător al Roţii. El este chiar acel Rege prin care se va manifesta pedeapsă divină pentru forţele satanice şi demoniace care caută să ia în stăpânire planeta noastră.

yogaesoteric